Programează-te la doctor
Hidronefroza – boală de rinichi, cauzată de o încălcare gravă a fluxului de lichid urină. Motivele pot fi aderenţe, răsuciri, atonie, contracţie, creşteri fibroase uretere, fenomene anormale vasculare renale, îngustarea canalului de urinare, pietre la vezica urinară. Canalele prin care se elimină lichidul, uneori sunt presate de organele crescute sau plasate în mod necorespunzător. Cauza hidronefrozei la copii – anomalii sau insuficienţă de dezvoltare a canalului ureteral.
Simptomele hidronefrozei depind de cauzele dificultăţii scurgerii a urinei, gradul de dezvoltare a procesului, structura înnăscută a rinichiului. În stadiile incipiente, problemele sunt invizibile şi se depistează întâmplător la examinare. Odată cu dezvoltarea hidronefrozei pot apărea următoarele simptome:
Boala se dezvoltă treptat. În unele cazuri, faza iniţială trece fără un tratament special. În viitor, este nevoie de ajutorul chirurgului. Determinarea stadiului hidronefrozei este importantă pentru a depista necesitatea de efectuarea operaţiei.
1 stadie. Pelvisul este uşor mărit şi deformat. Rinichiul funcţionează practic fără schimbări. În acest stadiu, urina se acumulează şi apasă pe pelvisul interior. Peretele pelvin, datorită elasticităţii sale reţine presiunea, dar se întinde treptat.
2 stadie. Pelvis este întins şi subţiat, nu mai poate deţine volumul de lichid. Ca urmare, întreaga masă începe să facă presiuni asupra rinichilor, perturbând activităţile sale. Ţesutul renal se subţiază şi se atrofiază.
3 stadie. Rinichiul practic nu funcţionează.
În caz de suspiciune de boala hidronefrozei se studiază analize de sânge şi urină, se efectuează ultrasonografie la rinichi, care se situează în apropiere organele şi vezica urinară. Apoi se determină cauzele bolii. Cu ajutorul ultrasonografiei, se poate depista rinichiul deformat mărit, prezenţa pietrelor în rinichi sau în vezica urinară. Iar cu ajutorul tomografiei computerizate cu contrast se depistează gradul de dezvoltare a procesului, posibilitatea de recuperare a funcţiei renale.
Hidronefroza congenitală la copii poate fi depistată în a 15-a săptămână de dezvoltare în timpul ecografiei al fătului. Dacă boala s-a manifestat mai târziu, toate cercetările încep cu a 4-5 săptămână de la naştere, atunci când s-a stabilit schimbul de apă din organismul copilului.
Alegerea metodei şi complexitatea tratamentului depinde de severitatea stadiului bolii. Din momentul depistării diagnosticului, pacientul ar trebui să fie supravegheat de medici. O intervenţie chirurgicală în timp util nu doar va salva organul, dar va restabili funcţiile pierdute.
1 stadie.
În absenţa simptomelor cronice a hidronefrozei şi lipsa pietrelor la rinichii adulţilor şi copiilor, nu se administrează un tratament special.
2 stadie.
O intervenţie chirurgicală de o metodă puţin traumatică laparoscopie. Prin înţepături mici în abdomen, pacientului se introduce o sondă cu o video cameră şi manipulatoare – instrumente, care înlocuiesc mâinile chirurgului. Specialistul, care monitorizează progresul operaţiunii, reconstituie fluxul de urină.
Hidronefroza congenitală la copii necesită intervenţie chirurgicală – pieloplastica. Chirurgul taie cu atenţie ureterul din pelvis şi îl coase la canalul prealabil pregătit. În interiorul noului canal se introduce un tub subţire, care nu permite ca vasul să crească. Iar după o perioadă acesta se elimină. După efectuarea pieloplasticii, 95% din cazurile funcţiei organelor se restaurează.
3 stadie.
Pentru a evita infecţiile şi dezvoltarea tumorii este necesar îndepărtarea rinichiului.
Prin sistemul nostru online, procesul de căutare și programare a unei consultații medicale se desfășoară în timp real, eficient, accesibil și rapid. Pacienții au acces mult mai ușor la cei mai buni profesioniști din domeniul sănătății și la datele activității lor.