Senzaţie de arsură şi mâncărime în locuri intime, durere la mersul pe jos şi la urinare s-a întâmplat fiecărei femei cel puţin o dată în viaţă. Deseori aceste simptome sunt denumite ca o boală “vulvită” – o inflamaţie a organelor genitale externe a femeii. Cu toate acestea, un diagnostic exact îl poate determina doar medicul.
Ca o boală primară vulvita se întâlneşte rar. Cel mai adesea aceasta este o consecinţă a unei alte boli - vaginita (inflamaţie a mucoasei vaginului). Uneori aceste două boli apar simultan, şi, atunci acesta poartă un alt nume – vulvovaginita. În ambele cazuri cauza inflamaţiei sunt bacteriile sau paraziţii ( colibacil, tricomoniaza, gonoreea, drojdie, viermi), care se dezvoltă în lipsa de îngrijire corespunzătoare a locurilor intime. Puteţi introduce o infecţie cu mâinile murdare, lenjerie murdară de corp. Uneori cauza devine iritaţie prelungită (de exemplu, chiloţi sau pantaloni foarte strâmţi).
Medicii fac distincţia între două tipuri de boală: vulvită cronică şi acută. În caz de vulvită cronică nu apare nici un simptom de boală. Despre inflamaţia poate indica doar o senzaţie de arsură la urinare.
În caz de vulvită acută simptomele apar rapid, uneori mai multe simptome odată: mâncărime şi arsură în zona intimă, umflarea organelor genitale, urinare dureroasa, secreţie vaginală, o creştere a ganglionii limfatici vaginali.
Din păcate, această boală apare nu numai la femei învârste, dar şi la fete. Vulvita la fete de la 3 până la 10 ani poate apărea în contact cu infecţia sângelui în vagin (scarlatina, difterie, rujeolă, etc.) sau prin contact casnic ( de exemplu, ştergere greşită). Simptomele de vulvită la fete se manifestă în acelaşi mod ca şi la femei adulte – umflarea şi înroşirea organelor genitale externe, arsură şi mâncărime, eliminări.
De multe ori părinţii nu acordă suficientă atenţie la comportamentul copilului lor. Între timp, unele caracteristici, cum ar fi trezirea frecventă în timpul nopţii, scârţâitul de dinţi în timpul somnului , poate semnala începutul unor boli, inclusiv şi boala vulvita. Simptomele de inflamaţie a organelor genitale pot fi, uneori invizibile ( în cazul în care infecţia a avut loc în timpul naşterii copilului şi, astfel boala devine cronică). Pentru a evita dezvoltarea bolii şi complicaţiile sale la fetiţe este necesar să viziteze în mod regulat ginecologul pentru copii.
Dacă vulvita nu este tratată, atunci poate duce la recidiva bolii, apariţia de eroziuni şi ulcere, deformare a organelor genitale (adeziuni, simfizei).
Tratamentul se efectuează cu antibiotice şi are drept scop eliminarea cauzelor bolii. Pentru a determina diagnosticul de «vulvită» , medicul ginecolog trebuie să examineze cu atenţie pacientul. Dacă pacientul – este un copil, examinarea trebuie să fie efectuată doar în prezenţa părinţilor. Pentru clarificarea diagnosticului se efectuează consultare microscopică şi bacteriologică, în caz de necesitate se efectuează colposcopie (o metodă de examinare a mucoasei vaginale şi partea vaginală a colului uterin cu un instrument optic). Tratamentul în timp util, boala se vindecă uşor, evitând consecinţe grave a acesteia.