Leucemie limfocitară cronică – o boală malignă a țesutului limfatic. La etapa inițială, boala este localizată în măduva osoasă, care este responsabilă pentru producerea de celule sanguine de către organism (leucocite, eritrocite, trombocite), ganglionii limfatici și sângele periferic.
Celulele canceroase treptat înrăutățesc starea de sănătate, ceea ce duce la dezvoltarea simptomelor -sângerare, anemie, boli infecțioase. Celulele canceroase pot trece în ganglionii limfatici, care formează modificări patologice pentru organism. Pentru dezvoltarea bolii, este suficient cel puțin o celulă mutantă.
Leucemie limfatică – boala, care se întâlnește, de obicei, la copii și persoane învârstă. Mai rar această boală este identificată la persoanele de vârstă mijlocie. Leucemia limfatică cronică diferă de leucoza acută printr-o dezvoltare ușoară, tumoarea crește fără neobservat, de aceea simptomele apar în stadiile avansate.
Cauzele principale a leucemiei limfocitare cronice:
Este dovedit faptul, că produsele care conțin coloranți pot provoca leucemie.
Printre simptomele principale ale leucemiei limfocitare cronice sunt:
Auto-diagnostic de leucemie limfocitară cronică este practic imposibil. Există doar o șansă de a suspecta aceste simptome, care pot fi caracterizate prin prezența bolii.
Diagnosticarea profesională a leucemiei limfocitară cronică reprezintă următoarele proceduri:
Tratamentul leucemiei limfocitară cronică nu se efectuează îndată ce boala a fost diagnosticată. Boala poate să parcurgă cu anii sau chiar de-a lungul vieții al pacientului. Decizia de a începe tratamentul se face după o observație lungă a evoluției bolii. Leucemia limfocitară cronică – este o boală aproape incurabilă.
Metode standarde de terapie în acest caz sunt considerate regimuri chimioterapeutice cu anticorpi monoclonali, preparate alchilanți analogi nucleotidici. În dependență de dezvoltarea bolii, specialistul decide modul de tratament a leucemiei limfocitară cronică.
Principalul pericol a leucemiei limfocitară cronică – este moartea pacientului. Însă aceasta poate fi evitată dacă diagnosticarea bolii este determinată la timp și este sub supravegherea medicului.